Libertate de expresie

Fără îndoială, trăim vremuri de libertate. Suntem liberi să facem, să spunem și să fim responsabili. Unii se simt chiar prea liberi, le-ar plăcea să fie puțin ghidați, constrânși, prea multă libertate îi buimăcește, aproape că îi lasă să rătăcească. Alții știu să exploateze libertatea, poate chiar și a altora, pentru a-și crea un spațiu confortabil. 

Libertatea de expresie este un bun fantastic, însă de foarte mulți este folosit extrem de prost. Cele mai întâlnite invocări ale libertății sunt în momentul în care omul liber creează un scandal sau în momentul în care celălalt cere o explicație pentru afirmația emisă.

Nu știu dacă libertatea are derapaje, în sensul că ea atinge și domenii pe care nu le-am anticipat, poate, însă e evident că derapajele apar din cauza indivizilor care au suficiente lacune în a gestiona mult invocata libertate. Libertatea și exprimarea ei sunt strâns condiționate de cel care uzează de ea, ajungând câteodată în situația ridicolă de a fi hulită, din cauza proastei asocieri cu utilizatorul ei, că beneficiar nu i-am putea spune.

A spune orice, oriunde, oricând și despre oricine nu este libertate, este expresia captivității individului. A nu spune nimic niciodată este expresia clară a nepăsării și poate că asta e cea mai dureroasă stare în care putem ajunge, liberi fiind să nu ne pese, să nu mai spunem nimic..

Leave a Reply